Moldavie: Arrêt de la Cour constitutionnelle du 21 janvier 2021

Hotărârea nr. 4 din 21.01.2021 pentru controlul constituționalității Legii nr. 234 din 16 decembrie 2020 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova

37. Potrivit articolului 13 alin. (1) din Constituție, în interpretarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013, limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Consacrarea constituțională a limbii române ca limbă de stat îi conferă acesteia caracterul de limbă oficială a statului. Cel de-al doilea alineat al aceluiași articol prevede că statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. Menționarea limbii ruse are, în acest text constituțional, un caracter exemplificativ și nu îi conferă limbii ruse, în Republica Moldova, un statut deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul țării (ucraineană, găgăuză, bulgară, romani etc.). Alineatul (4) al articolului 13 din Constituție prevede că modul de funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabilește prin lege organică. Din acest alineat se poate deduce existența unei obligații pozitive a Parlamentului de a reglementa prin lege organică modul de funcționare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. În acest sens, marja discreționară a Parlamentului este limitată de prevederile constituționale.

46. În anul 2018, sesizată fiind, Curtea a declarat desuetă Legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, adoptată în anul 1989. Motivele principale au constat în paternalismul pe care îl inducea Legea în materie de utilizare a limbilor în general, incompatibil cu realitățile europene prezente în materie de drepturi fundamentale, și în caracterul tranzitoriu al Legii, valabil doar pentru epoca în care a fost adoptată, demonstrat și de numeroase legi ulterioare care au preluat prevederi din aceasta și care făceau existența ei inutilă.

51. În același timp, Curtea reține că interesul protecției și al promovării limbii de stat trebuie pus în balanță cu interesul recunoașterii și protejării drepturilor lingvistice ale cetățenilor care aparțin minorităților etnice. Dreptul populației de a utiliza limba oficială a statului și dreptul cetățenilor care aparțin minorităților naționale de a-și utiliza limba maternă pot coexista, dacă atât majoritatea, cât și minoritățile au o atitudine pozitivă reciprocă în relația lor. Drepturile lingvistice ale minorităților etnice sunt garantate și protejate atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

54. Curtea observă că echilibrul dintre protecția limbii române ca limbă de stat și protecția limbilor minorităților etnice nu este asigurat de prevederile Legii contestate.

55. Astfel, articolul 2 al Legii îi conferă limbii ruse un statut privilegiat în raport cu alte limbi ale minorităților etnice în Republica Moldova, statut care nu decurge din Constituție. Așa cum a observat Curtea din datele colectate în contextul Recensământului din 2014, există raioane (e.g. Briceni, Drochia, Edineț, Fălești, Glodeni, Hâncești, Ocnița, Râșcani, Șoldănești) în care limba ucraineană, de exemplu, are o pondere mai mare decât limba rusă. Din aceleași date, se poate observa că în unele raioane limba rusă are o pondere mică, de nici 3 % (e.g. Cantemir, Călărași, Criuleni, Dubăsari, Hâncești, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Strășeni, Șoldănești, Telenești). Cu toate acestea, fiind ridicată la nivel de limbă de comunicare interetnică, limba rusă, limbă a unei minorități etnice, dobândește alături de limba română un statut cvasioficial.

59. Curtea reține că articolul 13 din Constituție recunoaște doar o singură limbă de stat și nu conține sintagma „limbă de comunicare interetnică". Statutul constituțional al limbii de stat tocmai implică funcția limbii de stat de a fi limba de comunicare între toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de originea lor etnică. În acest sens, sunt și prevederile articolului 10 alin. (1) din Constituție, conform cărora statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova, care este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.

60. În pofida acestui fapt, Legea contestată îi acordă limbii ruse un statut similar cu cel al limbii române. Acest statut se observă din articolul 2 alin. (2) din Lege, care menționează că limba rusă este limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova, folosindu-se la același nivel cu limba de stat. Comisia de la Veneția a criticat un proiect de lege similar referitor la limbile vorbite în Ucraina, care poziționa limba rusă la același nivel cu limba ucraineană în multe sfere ale vieții publice și ale vieții private.

61. Legea contestată acordă limbii ruse un tratament preferențial indiferent de numărul membrilor minorităților etnice care o utilizează în unitățile administrativ-teritoriale ale țării. Persoanele au de ales, în marea majoritate a cazurilor, între limba română și limba rusă. Acest fapt presupune, practic, că limba română nu va putea să-și îndeplinească funcția de limbă de stat. Curtea reține că articolul 13 din Constituția Republicii Moldova nu autorizează o asemenea opțiune.

62. Tratamentul preferențial al limbii ruse în comparație cu celelalte limbi ale minorităților etnice, prin poziționarea ei la nivelul limbii de stat, contravine articolului 13 din Constituție. Acest tratament nu este conform cu principiile enunțate de Preambulul Constituției și face ca prescripția articolului 10 alin. (2) din Constituție să fie golită de substanță în privința celorlalte minorități etnice care vorbesc o altă limbă decât limba rusă.

63. Acordându-i limbii ruse un statut similar cu cel al limbii române, Legea contestată diminuează forța integratoare a limbii oficiale, mai ales în sfera activității autorităților publice.

65. În baza celor menționate supra, Curtea concluzionează că Legea nr. 234 din 16 decembrie 2020 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova contravine articolului 13 din Constituție.
____

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit sesizările depuse de dl Octavian Țîcu, dl Dinu Plîngău și dna Maria Ciobanu, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituțională Legea nr. 234 din 16 decembrie 2020 cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Președinte Domnica MANOLE

Chișinău, 21 ianuarie 2021

Arrêt n° 4 du 21 janvier 2021 pour le contrôle de la constitutionnalité de la loi n° 234 du 16 décembre 2020 sur le fonctionnement des langues parlées sur le territoire de la république de Moldavie

37. Selon l'article 13 par. 1 de la Constitution, dans l'interprétation de l'Arrêt de la Cour constitutionnelle n° 36 du 5 décembre 2013, la langue officielle de la république de Moldavie est le roumain. La consécration constitutionnelle de la langue roumaine comme la langue de l'État lui donne le caractère d'une langue officielle de l'État. Le deuxième paragraphe du même article dispose que l'État reconnaît et protège le droit à la préservation, au développement et au fonctionnement de la langue russe et des autres langues parlées dans le pays. La mention de la langue russe a, dans ce texte constitutionnel, un caractère exemplaire et ne confère pas à la langue russe, en république de Moldavie, un statut particulier par rapport à celui des autres langues parlées sur le territoire du pays (ukrainien, gagaouze, bulgare, roumain, etc.). Le paragraphe 4 de l'article 13 de la Constitution dispose que le fonctionnement des langues sur le territoire de la république de Moldavie est établi par une loi organique. De ce paragraphe, on peut déduire l'existence d'une obligation positive du Parlement de réglementer par une loi organique le fonctionnement des langues sur le territoire de la république de Moldavie. À cet égard, le pouvoir discrétionnaire du Parlement est limité par les dispositions constitutionnelles.

46. En 2018, la Cour a déclaré obsolète la Loi sur le fonctionnement des langues parlées sur le territoire de la République socialiste soviétique moldave, adoptée en 1989. Les principales raisons étaient le paternalisme induit par la Loi sur l'usage des langues, incompatible avec les réalités européennes actuelles des droits fondamentaux et dans le caractère transitoire de la loi, valable uniquement pour le moment où elle a été adoptée, démontrée par de nombreuses lois ultérieures qui ont repris ses dispositions et rendu son existence inutile.

51. Dans le même temps, la Cour note que l' intérêt de la protection et de la promotion de la langue officielle doit être mis en balance avec l'intérêt de la reconnaissance et de la protection des droits linguistiques des citoyens appartenant à des minorités ethniques. Le droit de la population d'employer la langue officielle de l'État et le droit des citoyens appartenant à des minorités nationales d'employer leur langue maternelle peuvent coexister, si tant la majorité que les minorités ont une attitude mutuellement positive dans leurs relations. Les droits linguistiques des minorités ethniques sont garantis et protégés tant au niveau national qu'au niveau international .

54. La Cour note que l'équilibre entre la protection de la langue roumaine en tant que langue officielle et la protection des langues des minorités ethniques n'est pas assuré par les dispositions de la loi contestée.

55. Ainsi, l'article 2 de la loi confère à la langue russe un statut privilégié par rapport aux autres langues des minorités ethniques de la république de Moldavie, un statut qui ne découle pas de la Constitution. Comme la Cour l'a observé à partir des données collectées dans le cadre du recensement de 2014, il existe des districts (par exemple, Briceni, Drochia, Edinet, Falesti, Glodeni, Hancesti, Ocnita, Rascani, Soldanesti) dans lesquels la langue ukrainienne, par exemple, a un proportion plus élevée que le russe. D'après les mêmes données, on peut constater que, dans certains districts, la langue russe a une petite proportion de moins de 3% (par exemple, Cantemir, Calarasi, Criuleni, Dubasari, Hancesti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Straseni, Soldanesti, Telenesti). Cependant, parce qu'il est élevé au niveau de langue de communication interethnique, le russe, langue d'une minorité ethnique, acquiert un statut quasi officiel aux côtés du roumain.

59. La Cour note que l'article 13 de la Constitution ne reconnaît qu'une seule langue officielle et ne contient pas l'expression «langue de communication interethnique». Le statut constitutionnel de la langue officielle implique précisément la fonction de la langue officielle comme langue de communication entre tous les citoyens de la république de Moldavie, quelle que soit leur origine ethnique à cet égard, et l'article 10 par. (1) de la Constitution, selon lequel l'État est fondé sur l'unité de la république de Moldavie, qui est le patrie commune et indivisible de tous ses citoyens.

60. Malgré ce fait, la loi contestée accorde à la langue russe un statut similaire à celui de la langue roumaine. Ce statut est observé de l'article 2 par. (2) de la loi, qui mentionne que le russe est la langue de communication interethnique sur le territoire de la république de Moldavie, employé au même niveau que la langue officielle. La Commission de Venise a critiqué un projet de loi similaire sur les langues parlées en Ukraine, qui place le russe sur un pied d'égalité avec l'ukrainien dans de nombreux domaines de la vie publique et privée.

61. La loi contestée accorde un traitement préférentiel à la langue russe, quel que soit le nombre de membres des minorités ethniques qui l'emploient dans les unités administratives et territoriales du pays. Les citoyens ont le choix, dans la grande majorité des cas, entre le roumain et le russe. Ce fait présuppose, en pratique, que la langue roumaine ne pourra pas remplir sa fonction de langue officielle. La Cour note que l'article 13 de la Constitution de la république de Moldavie n'autorise pas une telle option.

62. Le traitement préférentiel de la langue russe par rapport aux autres langues des minorités ethniques, en la positionnant au niveau de la langue officielle, est contraire à l'article 13 de la Constitution. Ce traitement n'est pas conforme aux principes énoncés par le Préambule de la Constitution et rend la prescription du paragraphe 2 de l'article 10 de la Constitution à être vidée de sa substance à l'égard des autres minorités ethniques qui parlent une langue autre que le russe.

63. En accordant à la langue russe un statut analogue à celui de la langue roumaine, la loi contestée diminue la force intégratrice de la langue officielle, notamment dans le domaine d'activité des pouvoirs publics.

65. Sur la base de ce qui précède, la Cour conclut que la loi n° 234 du 16 décembre 2020 sur le fonctionnement des langues parlées sur le territoire de la république de Moldavie est contraire à l'article 13 de la Constitution .
______

DÉCIDE:

1. Les plaintes présentées par M. Octavian Țîcu, M. Dinu Plîngău et Mme Maria Ciobanu, députés au Parlement de la république de Moldavie, sont admises.

2. La loi n° 234 du 16 décembre 2020 sur le fonctionnement des langues parlées sur le territoire de la république de Moldavie est déclarée inconstitutionnelle. .

3. Cette décision est définitive, ne peut faire l'objet d'aucun recours, entre en vigueur à la date de son adoption et est publiée au Journal officiel de la république de Moldavie.

La présidente, Domnica MANOLE

Chisinau, le 21 janvier 2021.